Caria dentară și complicațiile ei

Caria dentară este una din cele mai frecvente boli cronice, prevalența ei variind între 80-98 % în diverse populații. Ea constă în distrugerea localizată și treptată a țesuturilor dure dentare (smalț și apoi dentină) sub acțiunea unor factori multipli care țîn de stilul de viață (alimentație , igienă, fumat, stress) și factori genetici. În stadiile incipiente este asimptomatică, deoarece smalțul este un țesut lipsit de inervație, dar evoluează rapid în dentină, producând o serie de simptome subiective – sensibiltate la rece, cald sau dulce, respirație urat mirositoare.

Lăsată evolueze fără tratament caria dentară duce la afectarea pulpei dentare, de obicei cu o simptomatologie mult mai sonoră și în final la afectarea țesuturilor de suport ale dintelui – abcesul dentar.

Caria dentară ia naştere dintr-un cumul de factori (cei mai incriminaţi fiind bacteriile de lanivelul cavităţii orale, igiena precară, aportul scăzut de fluor, alimentaţia şi fumatul) şi apare în general la dinţii din spate care, datorită formei lor aplatizate, sunt folosiţi în mestecarea alimentelor  şi astfel sunt favorizate depunerile de resturi alimentare în spaţiile interdentare, care cresc numărul de bacterii dăunătoare în lipsa unei igiene orale corespunzătoare.