Abfracția este o leziune cu margini nete care apare în porțiunea cervicală a dinților, aproape de marginea gingivală. Nu este o carie, ceea ce inseamnă că nu se datorează unei igiene orale deficitare sau unei diete bogate în dulciuri. Apariția acestei leziuni este legată de forțe ocluzale prea mari sau exercitate în direcții anormale care produc microfracturi în dentină și smalț la nivelul joncțiunii smalț-cement ( gâtul dintelui ).
Leziunea poate avea formă de unghi diedru asemănătoare unei cărți deschise sau de farfurioară, păstrând aceiași pereți netezi și fermi la palpare. Forma specifică deosebește abfracția de alte leziuni non-carioase ca atriția, abrazia și eroziunea.
Dintele afectat poate fi sensibil, datorită expunerii dentinei la modificările de temperatură din cavitatea bucală.
Mecanism de producere: forța excesivă (bruxismul) sau exercitată în afara axului dintelui solicită dintele să se curbeze ușor iar repetarea acestui stress duce la separarea prismelor de smalț și formarea în timp a leziunii.
În absența tratamentului abfracția nu se vindecă, ci evoluează în suprafață și profunzime, determinând sensibilitate și probleme estetice. Tratamentul constă în închiderea leziunii cu ajutorul materialelor compozite, ca în cazul cariilor. Este deasemenea important să ne adresăm cauzelor abfracției, tratând bruxismul și malocluzia. In cazul leziunilor foarte avansate, care scad dramatic rezistența dintelui afectat, poate fi necesară protecția cu o coroană .
Sursa text și foto : Studio dentaire