O mare parte a populației suferă din cauza molarului de minte inclus (al treilea molar), dar există și un procent destul de important de adulți norocoși cărora le lipsește unul, doi, trei sau chiar toți molarii de minte, deci sunt scutiți de astfel de neplăceri. De ce unii oameni au molari de minte, iar alții nu?
Răspunsul la această întrebare este dat de unele studii recente care arată de ce unele grupuri etnice prezintă maxilare de pe care al treilea molar lipsește.
Acum câteva mii de ani a apărut o mutație întâmplătoare care a suprimat formarea și erupția molarului de minte și care s-a extins la mai multe grupuri de populații umane moderne, arată într-un studiu Alan Mann, cercetător la Universitatea Princeton. Cele mai vechi fosile cărora le lipsește acest dinte sunt vechi de 300000-400000 de ani și au fost descoperite în China.
Asemenea majorității mamiferelor strămoșii omului aveau câte trei molari (măsele) pe fiecare hemiarcadă, pentru a putea procesa cât mai bine hrana. Dintre toate mamiferele însă oamenii au evoluat prin creșterea rapidă a capacității cutiei craniene, ceea ce a permis dezvoltarea fără precedent a creierului, dar a dus la o problemă de arhitectură – arcada inferioară (mandibula) trebuia să scadă în lățime pentru e se mai putea conecta la baza craniului, arată cercetătorul.
Genele care controlează numărul de muguri dentari sunt diferite totuși de cele responsabile cu dezvoltarea creierului, ceea ce a dus la o incongruență – spațiul pe arcada dentară este insuficient pentru a asigura erupția tuturor dinților. Molarul de minte, ultimul, se află foarte frecvent în situația de a nu avea spațiu pentru a erupe, ceea ce duce la rămânerea lui în incluzie totală sau parțială. De aici decurge o întreagă patologie de natură infecțioasă având ca simptom principal durerea. În zilele noastre durerea ne duce la dentist. În zorii omenirii infecția netratată se propaga și agrava rapid, ducând la serioase probleme de sănătate și deseori la deces.
Aceasta poate fi explicația principală a perpetuării mutației genetice care constă în absența molarului al treilea – durerea face subiectul mai puțin dispus a se reproduce. Exemplarele care aveau mutația s-au reprodus mai bine decât cele chinuite de durere și decimate de infecție.
Autorul studiului imaginează cu umor un scenariu în care omul primitiv îi propune partenerului: „Ce-ar fi să ne reproducem?”și primește răspunsul: „Nu în seara asta, dragă, durerea de măsele mă ucide!”
Unui procent de aproximativ 10-25% din strămoșii europenilor și americanilor le lipsește cel puțin un molar de minte, arată Alan Mann. Pentru afro-americani și americanii de origine asiatică procentele sunt de 11%, respectiv 40%. Inuiții, o populație care locuiește în regiunile arctice ale Canadei, Groenlanda și Alaska au cei mai puțini molari de minte – 45% dintre ei prezintă mutația.
Sunt probabil mai multe motive pentru asta. În primul rând acest grup etnic își are originea în Asia, unde au fost găsite cele mai vechi fosile prezentând mutația. În al doilea rând, inuiții au constituțional lațimea feței mai mică decât alte populații, ceea ce face ca spațiul pe arcade să fie încă și mai mic. Totodată dimensiunea mezio-vestibulară a dinților lor este mai mare, agravând și mai mult problemele de spațiu.